La finele lunii iulie 2006, în preliminariile Ligii Campionilor la fotbal, campioana Moldovei, Sheriff Tiraspol, urma să joace cu Spartak Moscova. Bucuria mea era cu atât mai mare cu cât, pe lângă faptul că urma să iau o gură de aer „proaspăt“ din sfânta Republică Moldova, aveam ocazia să îi văd la treabă şi pe fotbaliştii moscoviţi al căror suporter sunt. (...)
Nu sunt genul de credincios care spune rugăciuni din oră în oră. Însă drumul Chişinău-Tighina-Tiraspol a fost un bun prilej de a repeta în gând „Tatăl nostru“ şi de a-mi face cruce cu limba. (...)
A doua zi am reuşit să ies din Transnistria cu mult noroc, şi asta pentru că mulţi suporteri ai echipei Spartak erau din Chişinău, iar pasajirca fiind plină ochi, grănicerul nu şi-a bătut capul cu verificările. La intrarea în România, poliţistul de frontieră mi-a văzut fularul şi m-a întrebat intrigat: „De unde veniţi?“. „Din Tiraspol. Afost meci în Liga Campionilor.“ „Mda“, a mârâit neconvingător poliţistul. „Ce lume!“, i-am spus. „Acolo sunt privit cu suspiciune că sunt român, ceea ce înseamnă spion. Întors în România sunt suspect că ţin cu Spartak Moscova şi că am fost la Tiraspol.“ „De ce nu ţii şi dumneata cu Dinamo sau du-te la meciuri cu Real Madrid“, mi-a recomandat poliţistul. (...)