Oare ce ar spune Nikita Hruşciov?
În 1991, la Ungheni, un grănicer sovietic mă petrece peste frontieră, spunându-mi: „Copile, trebuie să te orientezi politic. Toţi vor să plece, doar tu vrei să rămâi în URSS!“. Iulie 2008, după aproape două decenii de locuit în Chişinău fără acte... Mă prezint la Ministerul Dezvoltării Informaţionale pentru a obţine permisul de şedere în Republica Moldova. O doamnă de la informaţii îmi spune: „Sună la interior 64... şi vezi mai departe“. De la interiorul respectiv, o voce feminină mă trimite la Serviciul de Migraţie din cadrul Ministerului de Interne. Străbat Chişinăul şi ajung în clădirea cu pricina. Cum nu mă descurc în sinistra clădire a MAI, intru într-o încăpere pe a cărei uşă scrie „Serviciul de Combatere a Corupţiei“. Doi poliţişti joacă table. Auzind ce vreau, mă expediază într-o altă clădire: „Vezi că este peste drum. Intră acolo unde e uşa neagră“.
Nimeresc, în fine, şi mi se explică să merg la ultimul etaj. Într-o încăpere tronează, la un birou masiv, o tovarăşă uitată probabil acolo de la raportul secret al lui Hruşciov. (...)