Viaţa Românească 10/2009

Volumul Ultima casă din URSS cuprinde în cele 200 de pagini ale sale o selecţie a reportajelor, interviurilor şi rela­tărilor realizate în aproape două decenii de jurnalistul Ştefan Susai, din Iaşi, despre lumea de peste Prut şi prejudecăţile care continuă să do­mi­ne mentalul colectiv românesc. “În Re­publica Moldova, oamenii simpli ca­ută să îşi trăiască viaţa ignorând, pe cît posibil, derapajele demo­cra­tice. Dacă s-ar gândi doar la politică, atunci locuitorii a zeci de ţări, printre care şi cei din Moldova şi, mai ales, din regiunea transnistreană, ar trebui să plece. Aceste ţări ar arăta apoi ca niş­te uzine părăsite”, scrie cu luci­di­tate Ştefan Susai. Dar autorul sur­prin­de în textele sale nu doar lu­mea po­litică, ci mai ales viaţa oa­me­ni­lor simpli, cu dramele lor, cauzate în ma­re parte de sărăcia cruntă, dar şi mi­cile bucurii. Titlul, Ultima casă din URSS, e doar una dintre cheile aces­tei selecţii de articole. Este po­ves­tea lui Grigore, un moldovean care nu a accep­tat niciodată să se mu­te din casa sa modestă, de la graniţa cu Ro­mâ­nia, prin spatele căreia curge Pru­tul. Tre­ce clandestin frontiera în­că din 1964 şi păstrează amintirea de­por­tării în Siberia. Prefaţa cărţii este semnată de Mihai-Răzvan Ungureanu, fost mini­stru de Externe, actualul şef al Ser­vi­ci­u­lui de Informaţii Externe al Ro­mâ­niei: “Volumul nu este o descriere statică, nu este un tablou, ci o suită de ima­gini, unele pitoreşti, unele cutre­mu­­rătoare, disparate în timp, piese ale unui puzzle destul de complicat, de neînţeles pentru unii dintre noi. Es­­te o imagine vie, vibrantă a Re­pu­blicii Moldova şi, poate paradoxal, ate­m­porală. Efectele oscila­ţiilor stra­te­gice şi ezitărilor politice ale auto­ri­tă­ţilor de la Chişinău se resimt în fie­ca­re pagină a volumului, în fie­care colţ al ţării, de o parte şi de alta a Nis­tru­lui. Tensiunea din regiunea se­pa­ra­tistă este constantă, apăsătoare.” Ştefan Susai s-a născut în Iaşi în 1971. A absolvit Facultatea de Drept, dar s-a îndreptat către jurnalism. În perioada 1994-1996 a fost reporter şi edi­tor general la Radio Contact, în 1997 s-a alăturat echipei de la Radio Nord Est Iaşi. În acelaşi an a început colaborarea cu BBC. Din 2004 până la finele anului 2008 a fost director al biroului din Iaşi al RFI. Între 1999-2004 a colaborat cu postul TV An­te­na 1. Din 2007 până în 2009, a cola­bo­­rat cu Tele ’M, având propria emisiune, „Iaşiul în direct“. A mai co­la­borat cu „Jurnal de Chişinău“, al cărei corespondent la Moscova a fost în 1999. Din 2000 este corespondent al Agenţiei France Presse. În 2004 a fost trimis al RFI şi AFP în Trans­nistria, pentru a relata despre ata­cul re­gimului de la Tiraspol asu­pra şco­lilor româneşti. A fost reţinut sub­ acuza­ţia de „spionaj“ şi eliberat, du­pă ce a promis că va părăsi teri­toriul autoproclamatei RMN. A mai publi­cat reportaje despre Republica Mol­dova în „Suplimentul de cul­tură“, „Dilema Veche“ şi „Opinia Stu­den­ţească“. A beneficiat de nume­roa­se spe­cializări în jurnalism la Centrele de Jurnalism din Bucureşti, Chişinău, Opatija, Sofia şi Varşovia. Alte informaţii despre volum şi autor pot fi găsite pe blogul cărţii, ultima­casadinurss.blogspot.com (Z.I.)


http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/476_ultima-casa-din-urss.html
 
Viaţa Românească, nr. 10/2009, pg. 122