http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/476_ultima-casa-din-urss.html
Viaţa Românească, nr. 10/2009, pg. 122
luni, 16 noiembrie 2009
Viaţa Românească 10/2009
Volumul Ultima casă din URSS cuprinde în cele 200 de pagini ale sale o selecţie a reportajelor, interviurilor şi relatărilor realizate în aproape două decenii de jurnalistul Ştefan Susai, din Iaşi, despre lumea de peste Prut şi prejudecăţile care continuă să domine mentalul colectiv românesc. “În Republica Moldova, oamenii simpli caută să îşi trăiască viaţa ignorând, pe cît posibil, derapajele democratice. Dacă s-ar gândi doar la politică, atunci locuitorii a zeci de ţări, printre care şi cei din Moldova şi, mai ales, din regiunea transnistreană, ar trebui să plece. Aceste ţări ar arăta apoi ca nişte uzine părăsite”, scrie cu luciditate Ştefan Susai. Dar autorul surprinde în textele sale nu doar lumea politică, ci mai ales viaţa oamenilor simpli, cu dramele lor, cauzate în mare parte de sărăcia cruntă, dar şi micile bucurii. Titlul, Ultima casă din URSS, e doar una dintre cheile acestei selecţii de articole. Este povestea lui Grigore, un moldovean care nu a acceptat niciodată să se mute din casa sa modestă, de la graniţa cu România, prin spatele căreia curge Prutul. Trece clandestin frontiera încă din 1964 şi păstrează amintirea deportării în Siberia. Prefaţa cărţii este semnată de Mihai-Răzvan Ungureanu, fost ministru de Externe, actualul şef al Serviciului de Informaţii Externe al României: “Volumul nu este o descriere statică, nu este un tablou, ci o suită de imagini, unele pitoreşti, unele cutremurătoare, disparate în timp, piese ale unui puzzle destul de complicat, de neînţeles pentru unii dintre noi. Este o imagine vie, vibrantă a Republicii Moldova şi, poate paradoxal, atemporală. Efectele oscilaţiilor strategice şi ezitărilor politice ale autorităţilor de la Chişinău se resimt în fiecare pagină a volumului, în fiecare colţ al ţării, de o parte şi de alta a Nistrului. Tensiunea din regiunea separatistă este constantă, apăsătoare.” Ştefan Susai s-a născut în Iaşi în 1971. A absolvit Facultatea de Drept, dar s-a îndreptat către jurnalism. În perioada 1994-1996 a fost reporter şi editor general la Radio Contact, în 1997 s-a alăturat echipei de la Radio Nord Est Iaşi. În acelaşi an a început colaborarea cu BBC. Din 2004 până la finele anului 2008 a fost director al biroului din Iaşi al RFI. Între 1999-2004 a colaborat cu postul TV Antena 1. Din 2007 până în 2009, a colaborat cu Tele ’M, având propria emisiune, „Iaşiul în direct“. A mai colaborat cu „Jurnal de Chişinău“, al cărei corespondent la Moscova a fost în 1999. Din 2000 este corespondent al Agenţiei France Presse. În 2004 a fost trimis al RFI şi AFP în Transnistria, pentru a relata despre atacul regimului de la Tiraspol asupra şcolilor româneşti. A fost reţinut sub acuzaţia de „spionaj“ şi eliberat, după ce a promis că va părăsi teritoriul autoproclamatei RMN. A mai publicat reportaje despre Republica Moldova în „Suplimentul de cultură“, „Dilema Veche“ şi „Opinia Studenţească“. A beneficiat de numeroase specializări în jurnalism la Centrele de Jurnalism din Bucureşti, Chişinău, Opatija, Sofia şi Varşovia. Alte informaţii despre volum şi autor pot fi găsite pe blogul cărţii, ultimacasadinurss.blogspot.com (Z.I.)
http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/476_ultima-casa-din-urss.html
Viaţa Românească, nr. 10/2009, pg. 122
http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/476_ultima-casa-din-urss.html
Viaţa Românească, nr. 10/2009, pg. 122
vineri, 6 noiembrie 2009
Ştefan Susai, invitat la Tele M la emisiunea Boutique
Vineri, 06 noiembrie 2009, de la orele 19.30, Ştefan Susai va participa la emisiunea „Boutique”, de la postul local de televiziune Tele M, şi va vorbi despre cartea sa „Ultima casă din URSS”.
Operaţia Iaşi-Chişinău, o dată pe săptămână
Blog Emilian Galaicu Păun
Încă mai plutea în aerul Librăriei din Centru atmosfera distinsă de la lansarea studiului dnei Catherine Durandin, Statele Unite şi lumea moştenite de Obama, Cartier, 2009, că o altă carte „la zi” îşi face iată drum spre marele public, şi anume Ultima casă din URSS, de Ştefan Susai, Editura T, 2009. Şi asta exact în săptămîna în care toată Europa sărbătoreşte cea de a 20-a aniversare de la căderea Zidului berlinez; or, Cortina de Fier – adevărat, acum destul de ciuruită! – încă mai desparte nu atît cele două maluri ale Prutului, cît oamenii (în „nostalgici” şi cei care au votat schimbarea), iar venirea jurnalistului ieşean la Chişinău a fost posibilă şi fiindcă „zidul” vizelor impus cetăţenilor români după aprilie ’09 s-a prăbuşit odată cu guvernarea comunistă.
Recomandată călduros de Mihai-Răzvan Ungureanu, ex-ministrul român de Externe – „Volumul Ultima casă din URSS nu este o descriere statică, nu este un tablou, ci o suită de imagini, unele pitoreşti, unele cutremurătoare, disparate în timp, piese ale unui puzzle destul de complicat, de neînţeles pentru mulţi dintre noi. Este o imagine vie, vibrantă a Republicii Moldova şi, poate paradoxal, atemporală” –, cartea lui Ştefan Susai şi-a găsit nişte cititori pe cît de recunoscători, pe atît de exigenţi, în persoanele celor care au ţinut să vorbească pe marginea ei la lansarea de joi, 5 noiembrie, de la Librăriei din Centru din Chişinău: Iurie Colesnic, scriitor, istoric literar, iar acum şi parlamentar; Constantin Cheianu, scriitor şi publicist; Dumitru Crudu, scriitor şi publicist; Alina Radu, jurnalistă, director al Ziarului de gardă. Ei bine, prezentările acestora au fost pe cît de diverse – volens-nolens, experienţele personale şi-au spus cuvîntul: cea de istoric literar, în cazul lui Colesnic; de dramaturg, în cazul lui Cheianu şi Crudu; şi de jurnalist de investigaţie, în cazul Alinei Radu –, pe atît de unanime: cartea lui Stefan Susai face dacă nu cît o ambasada a României la Chişinău, cel puţin cît un consulat. Nu că ar da vize de intrare în Ţară, dar face vizi(bilă) viaţa de zi cu zi a omului simplu de la noi, scoţînd din anonimat destine pentru a le reda umanităţii, dacă nu cumva umanitatea (vezi de ex. „Pentru a scăpa de sărăcie, cetăţenii Moldovei îşi vînd rinichii”, după care s-a făcut un reportaj la TV5).
Ca şi poezia inspirată, publicistica „la zi” trăieşte graţie emoţiei nemijlocite, pe care o comunică cititorului pe scurtătură, uneori în ciuda statutului ontologic care cere „neimplicarea” jurnalistului – în acest sens, Ultima casă din URSS este o rană vie, chit că nu lipsesc zecile de pagini haioase, iar umorul, mai curînd bonom de factură crengiană, detensionează atmosfera. Că tot se vorbeşte despre „Noul Val” al cinematografiei româneşti (mulţam Ambasadei Române – tocmai s-au încheiat la Chişinău zilele filmului românesc), paginile cărţii ar putea fi ecranizate, s-au dat şi nume în acest sens, nu înainte însă de a fi citite...
Din personaj al cărţii, şi încă unul ubicuu, autorul s-a înfăţişat la finalul lansării pe post de... mirabilă fiinţă! Mărturiseşte la un moment dat Ştefan Susai că tot numărîndu-şi ştampilele vămii Albiţa din paşaport pe 2008 (ca, de altfel, şi pe 2007, 2006, 2005...), s-a surprins că le-a pierdut şirul: 54? 56? 62? Carevasăzică, puţin peste numărul de săptămîni ale anului, 52.
Ceea ce înseamnă că, de ani buni, „Operaţia Iaşi-Chişinău” are loc cel puţin o dată pe săptămînă; şi aşa se face că ultima casă din URSS aparţine, de-acum încolo, spaţiului cultural românesc.
http://www.europalibera.org/content/blog/1870928.html
Încă mai plutea în aerul Librăriei din Centru atmosfera distinsă de la lansarea studiului dnei Catherine Durandin, Statele Unite şi lumea moştenite de Obama, Cartier, 2009, că o altă carte „la zi” îşi face iată drum spre marele public, şi anume Ultima casă din URSS, de Ştefan Susai, Editura T, 2009. Şi asta exact în săptămîna în care toată Europa sărbătoreşte cea de a 20-a aniversare de la căderea Zidului berlinez; or, Cortina de Fier – adevărat, acum destul de ciuruită! – încă mai desparte nu atît cele două maluri ale Prutului, cît oamenii (în „nostalgici” şi cei care au votat schimbarea), iar venirea jurnalistului ieşean la Chişinău a fost posibilă şi fiindcă „zidul” vizelor impus cetăţenilor români după aprilie ’09 s-a prăbuşit odată cu guvernarea comunistă.
Recomandată călduros de Mihai-Răzvan Ungureanu, ex-ministrul român de Externe – „Volumul Ultima casă din URSS nu este o descriere statică, nu este un tablou, ci o suită de imagini, unele pitoreşti, unele cutremurătoare, disparate în timp, piese ale unui puzzle destul de complicat, de neînţeles pentru mulţi dintre noi. Este o imagine vie, vibrantă a Republicii Moldova şi, poate paradoxal, atemporală” –, cartea lui Ştefan Susai şi-a găsit nişte cititori pe cît de recunoscători, pe atît de exigenţi, în persoanele celor care au ţinut să vorbească pe marginea ei la lansarea de joi, 5 noiembrie, de la Librăriei din Centru din Chişinău: Iurie Colesnic, scriitor, istoric literar, iar acum şi parlamentar; Constantin Cheianu, scriitor şi publicist; Dumitru Crudu, scriitor şi publicist; Alina Radu, jurnalistă, director al Ziarului de gardă. Ei bine, prezentările acestora au fost pe cît de diverse – volens-nolens, experienţele personale şi-au spus cuvîntul: cea de istoric literar, în cazul lui Colesnic; de dramaturg, în cazul lui Cheianu şi Crudu; şi de jurnalist de investigaţie, în cazul Alinei Radu –, pe atît de unanime: cartea lui Stefan Susai face dacă nu cît o ambasada a României la Chişinău, cel puţin cît un consulat. Nu că ar da vize de intrare în Ţară, dar face vizi(bilă) viaţa de zi cu zi a omului simplu de la noi, scoţînd din anonimat destine pentru a le reda umanităţii, dacă nu cumva umanitatea (vezi de ex. „Pentru a scăpa de sărăcie, cetăţenii Moldovei îşi vînd rinichii”, după care s-a făcut un reportaj la TV5).
Ca şi poezia inspirată, publicistica „la zi” trăieşte graţie emoţiei nemijlocite, pe care o comunică cititorului pe scurtătură, uneori în ciuda statutului ontologic care cere „neimplicarea” jurnalistului – în acest sens, Ultima casă din URSS este o rană vie, chit că nu lipsesc zecile de pagini haioase, iar umorul, mai curînd bonom de factură crengiană, detensionează atmosfera. Că tot se vorbeşte despre „Noul Val” al cinematografiei româneşti (mulţam Ambasadei Române – tocmai s-au încheiat la Chişinău zilele filmului românesc), paginile cărţii ar putea fi ecranizate, s-au dat şi nume în acest sens, nu înainte însă de a fi citite...
Din personaj al cărţii, şi încă unul ubicuu, autorul s-a înfăţişat la finalul lansării pe post de... mirabilă fiinţă! Mărturiseşte la un moment dat Ştefan Susai că tot numărîndu-şi ştampilele vămii Albiţa din paşaport pe 2008 (ca, de altfel, şi pe 2007, 2006, 2005...), s-a surprins că le-a pierdut şirul: 54? 56? 62? Carevasăzică, puţin peste numărul de săptămîni ale anului, 52.
Ceea ce înseamnă că, de ani buni, „Operaţia Iaşi-Chişinău” are loc cel puţin o dată pe săptămînă; şi aşa se face că ultima casă din URSS aparţine, de-acum încolo, spaţiului cultural românesc.
http://www.europalibera.org/content/blog/1870928.html
Lansare cărţii "Ultima casă din URSS" la Chişinău
Joi, 5 noiembrie 2009, a avut loc şi la Chişinău lansarea volumului de debut al jurnalistului Ştefan Susai.Cei prezenţi la evenimentul ce a avut loc la Librăria din Centru au putut afla mai multe detalii despre cartea „Ultima casă din URSS”. Au luat cuvântul alături de autor: Emilian Galaicu-Păun, Iurie Colesnic, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu şi Alina Radu. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul editurii Cartier, iar parteneri media au fost: Jurnal de Chişinău, Timpul, Ziarul de Gardă, Radio Europa Liberă.
2009-11-06/10:37 Серия статей, вопросов, интервью – написанных примерно за 20 лет – вошли в сборник „Ultima casă din URSS” /"Последний дом в СССР"/. Автор, румынский журналист Штефан Сусай, говорит, что названием книги послужил заголовок статьи, который очень впечатлил его в детстве, передает Info-Prim Neo.
Презентация дебютного сборника в Кишинэу состоялась в книжном магазине Cartier в Центре, в мероприятии приняли участие друзья и коллеги автора.
"Когда я был ребенком, я ходил на берег Прута и смотрел на Советский Союз, и, тогда как Григоре Виеру говорил, что "всегда хотел пересечь Прут", я никогда не хотел его пересекать. Я смотрел на один домик, один дом пленил мой взор, и я думал, что может делать человек там, на другом берегу Прута", - рассказал журналист. "С помощью этой книги я хочу показать людям по эту сторону Прута, что в Молдове есть большие люди, хорошие люди и интеллигенты", - добавил Сусай.
Историк Юрие Колесник отметил, что с интересом прочел книгу и нашел в ней множество близких ему моментов. Книгу он охарактеризовал, как нужную нам хронику, "через несколько лет мы будем читать историю", сказал Колесник.
Книга охватывает веселые и ироничные события, подчеркнул писатель Константин Кеяну. Автор позаботился о том, чтобы рассыпать между строк неимоверный юмор. Это живая книга, с характерами и психологическими портретами. Константин Кеяну отметил также, что Бессарабия – это не самая интересная тема для Румынии, "и жаль, потому что эта страна бы много о ней узнала".
Предисловие к книге написал Михай-Рэзван Унгуряну, бывший министр иностранных дел, нынешний глава Службы внешней разведки Румыния. "Этот сборник – живая, трепетная картина Республики Молдова, которая, как это ни парадоксально, живет вне времени", - подчеркивает он.
Штефан Сусай родился в Яссах в 1971 году. Окончил факультет права, но начал работать в области журналистики. Публиковал репортажи о Республике Молдова в „Suplimentul de cultura“, „Dilema Veche“ и„Opinia Studenţească“.
(http://www.info-prim.md/?a=10&nD=2009/11/06&ay=26864)
"Ultima casă din URSS – o imagine vibrantă a Republicii Moldova"
2009-11-06/10:37 O serie de articole, întrebări, interviuri – scrise aproape 20 de ani – fac conţinutul volumului „Ultima casă din URSS”. Autorul, jurnalistul român Ştefan Susai, spune că denumirea cărţii este un titlu de articol care l-a inspirat din copilărie, transmite Info-Prim Neo.
Lansarea volumului de debut la Chişinău a avut loc la Librăria Cartier din Centru, unde au fost prezenţi... (continuarea pe: http://www.info-prim.md/?a=10&nD=2009/11/06&ay=26864)
Fotografii: atamanviorica.wordpress.com
Info-Prim Neo
News Agency
"Последний дом в СССР" – трепетный образ Республики Молдова"
2009-11-06/10:37 Серия статей, вопросов, интервью – написанных примерно за 20 лет – вошли в сборник „Ultima casă din URSS” /"Последний дом в СССР"/. Автор, румынский журналист Штефан Сусай, говорит, что названием книги послужил заголовок статьи, который очень впечатлил его в детстве, передает Info-Prim Neo.
Презентация дебютного сборника в Кишинэу состоялась в книжном магазине Cartier в Центре, в мероприятии приняли участие друзья и коллеги автора.
"Когда я был ребенком, я ходил на берег Прута и смотрел на Советский Союз, и, тогда как Григоре Виеру говорил, что "всегда хотел пересечь Прут", я никогда не хотел его пересекать. Я смотрел на один домик, один дом пленил мой взор, и я думал, что может делать человек там, на другом берегу Прута", - рассказал журналист. "С помощью этой книги я хочу показать людям по эту сторону Прута, что в Молдове есть большие люди, хорошие люди и интеллигенты", - добавил Сусай.
Историк Юрие Колесник отметил, что с интересом прочел книгу и нашел в ней множество близких ему моментов. Книгу он охарактеризовал, как нужную нам хронику, "через несколько лет мы будем читать историю", сказал Колесник.
Книга охватывает веселые и ироничные события, подчеркнул писатель Константин Кеяну. Автор позаботился о том, чтобы рассыпать между строк неимоверный юмор. Это живая книга, с характерами и психологическими портретами. Константин Кеяну отметил также, что Бессарабия – это не самая интересная тема для Румынии, "и жаль, потому что эта страна бы много о ней узнала".
Предисловие к книге написал Михай-Рэзван Унгуряну, бывший министр иностранных дел, нынешний глава Службы внешней разведки Румыния. "Этот сборник – живая, трепетная картина Республики Молдова, которая, как это ни парадоксально, живет вне времени", - подчеркивает он.
Штефан Сусай родился в Яссах в 1971 году. Окончил факультет права, но начал работать в области журналистики. Публиковал репортажи о Республике Молдова в „Suplimentul de cultura“, „Dilema Veche“ и„Opinia Studenţească“.
(http://www.info-prim.md/?a=10&nD=2009/11/06&ay=26864)
"Ultima casă din URSS – o imagine vibrantă a Republicii Moldova"
2009-11-06/10:37 O serie de articole, întrebări, interviuri – scrise aproape 20 de ani – fac conţinutul volumului „Ultima casă din URSS”. Autorul, jurnalistul român Ştefan Susai, spune că denumirea cărţii este un titlu de articol care l-a inspirat din copilărie, transmite Info-Prim Neo.
Lansarea volumului de debut la Chişinău a avut loc la Librăria Cartier din Centru, unde au fost prezenţi... (continuarea pe: http://www.info-prim.md/?a=10&nD=2009/11/06&ay=26864)
duminică, 1 noiembrie 2009
www.cuvintenoi.ro
Cuvinte Noi, publicaţie a Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, a publicat articolul scriitorului Dumitru Crudu despre "Ultima casă din URSS".
http://www.cuvintenoi.ro/cum-ii-vede-un-cetatean-roman-pe-cetatenii-moldoveni/
http://www.cuvintenoi.ro/cum-ii-vede-un-cetatean-roman-pe-cetatenii-moldoveni/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
